Petru Crăciun

Nu mi-a fost profesor, dar, cu siguranţă, este unul dintre dascălii pe care mi-aş fi dorit să-i am. E un profesor plămădit din praf de stele, pentru careimensitatea şi frumuseţea Universului merită orice efort.

În căutare de noi modele l-am descoperit pe profesorul dr. Petru Crăciun, inspector şcolar şi profesor de fizică la Fălticeni, arma secretă a olimpicilor la astronomie şi astrofizică.

De mai bine de 15 ani, profesorul dr. Crăciun îi învaţă pe elevii suceveni astronomia, la cercul său de la Palatul Copiilor. Dădăceşte de la micuţi de grădiniţă, până la elevi capabili, pentru care înlesneşte calea spre performanţă şi medalii internaţionale.

„Astronomia nu înseamnă să înveţi doar stele, astronomia înseamnă îmbinarea dintre fizică şi matematică. Iar laboratorul îl avem deasupra capului”, ne explică profesorul Crăciun.

Iar de aproape 10 ani, Petru Crăciun este coordonatorul lotului naţional, care reprezintă România la olimpiadele internaţionale de profil.

An de an, elevii români se întorc cu medalii strălucitoare de la competiţii, iar Petru Crăciun a contribuit din plin la performanţa lotului României.

Emoţii, bucurii, frică. Pe toate le trăieşte alături de discipolii săi.

În semn de recunoştinţă, prof. Petru Crăciun s-a numărat printre laureaţii Galei Top 10 Suceveni din acest an, eveniment marca Monitorul de Suceava, ajuns la cea de-a VI-a ediţie, organizat în acest an pe 8 decembrie.

„De atunci s-a trezit în mine o pasiune extraordinară”

Petru Crăciun este originar din Roman, judeţul Neamţ. Pasionat de ştiinţele exacte, a absolvit o clasă cu profil real a Liceului „Roman-Vodă” din oraş, fiind admis printre primii la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. Prin anii 2000, a plecat ca însoţitor al lotului sucevean la Olimpiada Naţională de Astronomie şi Astrofizică, de la Călimăneşti Căciulata, iar întâlnirea cu ştiinţa aştrilor şi cu pasionaţi entuziaşti ai acesteia (printre care şi regretatul Marian Dacian Bica) a fost una memorabilă.

„De atunci s-a trezit în mine o pasiune extraordinară”, mărturiseşte Petru Crăciun.

De la primul premiu internaţional (o menţiune) până la palmaresul bogat din prezent sunt mai bine de zece ani de implicare şi devotament.

„Prima menţiune a fost a unui elev de la Colegiul de Artă. Făceam pregătire cu el la McDonald’s, nu avem unde în altă parte. Mai mânca câte un hamburger, mai rezolva câte o problemă şi tot aşa. Rezultatul ne-a bucurat oricum”, rememorează profesorul.

Unii copii pe care i-a pregătit sunt acum coordonatori ai loturilor de olimpici ale Statelor Unite ale Americii sau Angliei.

Cu amărăciune mărturiseşte că „am fost la zece olimpiade internaţionale şi nici un elev din loturile pe care le-am însoţit nu a rămas în România. Am scris recomandări pentru Harvard, MIT, Oxford, etc.”

Iar datorită rezultatelor sale a primit o ofertă cu multe zerouri, din partea unui liceu particular din Capitală (Liceul de Informatica ICHB), pentru a se transfera şi pentru a creşte olimpicii lor. În ciuda unui salariu de câteva mii de euro, a refuzat propunerea celor de acolo fără să fie nevoie să se gândească de două ori.

„Este meritul lui că a pus România pe harta mondială a astronomiei şi a adus ţara noastră pe primele locuri în lume în faţa unor ţări care studiază cerul de milenii. Apreciez faptul că şi-a ales meseria de dascăl, cred că nu există în lume altceva care să i se potrivească mai bine”, afirmă prof. Victor Şutac, profesor de fizică la Colegiul Naţional „Petru Rareş”, prieten cu Petru Crăciun.

„Mulţumim lui Dumnezeu că lucrăm cu cea mai frumoasa vârstă, cu copiii”

Astronomia nu se studiază la şcoală, însă asta nu înseamnă că lista succeselor elevilor suceveni la această disciplină este una mai puţin remarcabilă.

La Palatul Copiilor, într-un mic laborator de câţiva metri pătraţi, se deschide drumul performanţei internaţionale din domeniul astronomiei şi astrofizicii. Este locul unde, de peste 15 ani, sub directa implicare a profesorului fălticenean, se nasc olimpicii planetari. Cei mai mici dintre cursanţi nu au intrat încă pe băncile şcolii, nu ştiu să scrie sau să citească, în schimb vorbesc despre sistemul solar şi fenomenele astronomice ca despre un joc al copilăriei.

„Nu e ca la oră, monoton, ci este o dinamică. Nu mă supăr când mă întrerup, vorbesc, sunt spontani. Trebuie să-i atragi pe copii pentru a veni din pasiune, pentru că vin sâmbăta, vin vineri seara. Îi laud atunci când au nevoie, îi încurajez atunci când sunt dezamăgiţi, tot timpul le găsesc o vorbă bună”, povesteşte Petru Crăciun despre copiii săi de la Palat.

Acesta completează: „Mulţumim lui Dumnezeu că lucrăm cu cea mai frumoasa vârstă, cu copiii. Când vezi un copil pasionat şi dornic să înveţe, nu te lasă inima să-i întorci spatele, chiar dacă tu nu ai timp. E cea mai mare satisfacţie a unui profesor când termini ora şi vezi patru, cinci elevi că vin la tine cu alte întrebări, curiozităţi, că sunt interesaţi”.

„Este un om oarecum atipic pentru zilele noastre”

Învăţământul românesc are multe hibe, însă când vine vorba despre astronomie şi astrofizică reuşim să producem agitaţie pe plan mondial.

De aproape 10 ani, Petru Crăciun este coordonatorul lotului naţional, care reprezintă România la olimpiadele internaţionale de profil.

Elevii pe care i-a pregătit şi care au obţinut rezultate îi sunt recunoscători şi chiar au ajuns să-şi facă un capital de mândrie din faptul că îl au ca profesor.

„Sunt foarte norocos să-l am ca profesor şi zic asta pentru că mai toţi profesorii pe care i-am întâlnit pe la olimpiade sau pe la loturile de pregătire, când aflau că mă pregăteşte domnul Crăciun se mirau ca şi cum <Uauu>. E un etalon în rândul celorlalţi”, afirmă David Turturean, unul dintre olimpicii pe care Petru Crăciun îi pregăteşte.

La rândul său, Paul Florin Rebenciuc, un alt olimpic al profesorului, spune că: „Este un om deosebit care ar face orice ca să se dedice astronomiei. Un om care visează mult, care îşi doreşte enorm să reuşească cu olimpicii lui”.

Iar când nu este la şcoală, la Inspectorat sau la Palat, Petru Crăciun face ce face şi tot de astronomie se „loveşte”.

De aproape 10 ani organizează Tabăra Naţională „Marian Dacian Bica”, de la Voroneţ, o întâlnire cu elevi din toată ţara, unde se sădesc seminţele pentru viitoarele elite din domeniu.

„Este un om oarecum atipic pentru zilele noastre, el nu numai că umblă de nebun să organizeze diferite evenimente, dar atunci când finanţările pe care le obţine nu sunt suficiente, plăteşte din banii lui tot ce ţine de aceste manifestări”, spune Cristian Pîrghie, coordonator, alături de prof. Crăciun, al lotului olimpic.

„Suceava nu!”, a fost primul răspuns în legătură cu organizarea olimpiadei internaţionale din 2014

În vara lui 2014, Suceava se pregătea să găzduiască un eveniment major. Micul orăşel de provincie, rar însufleţit de vreo manifestare cu greutate, îşi câştiga dreptul binemeritat de a organiza Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică.

Elevi de pe toate continentele, din peste 35 de ţări, îşi stabiliseră cartierul general la Suceava.

„România trebuia să organizeze în 2014 această internaţională. Şi atunci am făcut eu o ofertă: <Nu ar fi bine la Suceava?>. Toţi voiau Bucureştiul, toţi voiau să pună mâna pe olimpiada asta, să iasă în evidenţă. România nu a mai organizat de mulţi ani un eveniment de o astfel de amploare, cu atâtea echipe, cu atâtea probe, cu peste 35 de ţări”, povesteşte Crăciun.

„Suceava nu!”, a fost primul răspuns pe câte l-a primit în legătură cu organizarea olimpiadei în judeţul nostru, chiar din partea unui reprezentant al Ministerului Educaţiei, Ecaterina Andronescu.

Însă visul de aduce olimpiada la Suceava nu pierise, dimpotrivă. A dus mai multă muncă de convingere, bazându-se pe o echipă competentă –  profesori şi universitari – după cum mărturiseşte profesorul.

„Până la urmă oferta noastră a contat. Le-am arătat ce avem, potenţialul nostru şi am luptat pentru lucrul acesta”, adaugă profesorul.